|
Din cele mai vechi timpuri pana la ocupatia Otomana
Braila este o asezare antica, cu urme de vietuire neintrerupta de peste 5 000 de ani. Primele descoperiri arheologice facute in cartierul Brailita dateaza din epoca neoliticului. Au fost scoase la iveala peste o mie de obiecte in majoritate vase, resturi de ceramica si oase umane.
Cele mai vechi urme apartin culturii Boian reprezentata prin vase cu ornamente incizate, unele chiar vopsite in culori deosebite. Au mai fost gasite marturii ale epocii de tranzitie spre epoca metalelor, apartinand culturii Cucuteni.
Din epoca dacica s-a descoperit un vas din sec. IV-III i.e.n. si numeroase urme de ceramica cat si amfore si monede grecesti, dovada a legaturilor economice.
Cucerirea romana a influentat puternic zona braileana. In fata Brailei se afla Troesmis (Iglita) si Arubium (Macin), iar la 10 km spre nord se afla castrul de la Barbosi.
Dupa retragerea romana Braila ramane in aria de influenta a romanitatii orientale, dar se confrunta si cu diferiti migratori. Primii care isi fac aparitia pe aceste meleaguri sunt sarmatii, descoperindu-se morminte ale acestei populatii in cartierul Hipodrom. Populatia locala continua sa vietuiasca in zona, dovada fiind cimitirul dac din sec. IV e.n. descoperit in perimetrul vechi al orasului. Incepand cu acelasi secol patrund primele triburi de slavi, ale caror urme s-au gasit la Chiscani.
Numele localitatii Braila apare pentru prima data la 20 ianuarie 1368 in tratatul comercial pe care voievodul Tarii Romanesti Vlaicu Vladislav (1364-1377) il incheie cu negustorii brasoveni. Documentul confirma „pastrarea tuturor libertatilor pe care le-au avut din vechime in tara noastra munteneasca”, hotarand scutirea de vama pentru marfurile care vor apuca drumul Brailei, "per via Braylam". Mentiunea din document ca drepturile negustorilor brasoveni in comertul din aceasta zona erau mult mai vechi este o dovada indirecta a vechimii mult mai mari a Brailei.
|
